Save me from myself.

Subiect: Save me from myself. Vin Mai 24, 2013 9:32 pm

Salut, cartofi! Am scris multe fanficuri si da sunt o persoana groaznica, dar nu m-am abtinut. Ca orice alta lucrare titlul va prinde sens pe parcurs. Este un fan fic Fairy Tail. E destul de original pe aici ca sa zic asa. Inainte de toate:
-Nu detin drepturi asupra: personajelor, pozelor sau muzicii.
-Nu imi asum nicio raspundere pt daunele emotionale-Totul este pur FANMADE!
Asa am invatat ca se face, e mai sigur. Sper sa va placa. Numai bine si o seara placuta.

Save me from myself.
Capitolul I
Save me from myself. Tumblr_ml85vopEcM1rkq2gvo1_500

-Lucy, Lucy, trezeste-te! o voce cunoscuta se aude incetisor.
Mi-am deschis ochii si am observat ca se afla cineva deasupra mea, ochii negri si par rozaliu. M-am ridicat in capul oaselor si m-am frecat putin la ochi pentru a scapa de starea de somnolenta.
-Oh, buna dimineata, Natsu! Iarasi ai dormit aici sau m-ai privit in timp ce dormeam? spun razand, iar deodata incep sa tusesc puternic.
-Nu tocmai. Am venit acum cincisprezece minute sa-ti aduc ceaiul de plante de la Porlyusicsan-san pentru gripa. Astazi voi avea grija de tine, deci nu-ti fa griji.
Cand am auzit asta am inceput sa rad, dar eram totusi fericita pentru ca Natsu va avea grija de mine. Nu mi-l imaginam facand pe asistenta, ar arata hilar intr-o asltfel de uniforma. In cel mai rau caz ar putea lua si el raceala de la mine si totusi simteam ca lipseste ceva. Stiu, nu este Happy prin preajma, nu-mi spune ca iarasi s-au certat de la vreun peste. Intr-un final, aflu ca el era prea obosit dupa slujba de ieri. Ma ridic repejor din pat si merg sa fac un dus fierbinte, iar Natsu merge sa pregateasca micul dejun, sper doar sa nu-mi sparga toate farfuriile. Imi pun pijamalele in cosul cu rrufe si intru in dus. Au trecut deja doua zile de cand sunt bolnava, iar Maestrul Makarov m-a lasat sa raman acasa pentru a ma recupera, nu era chiar asa grav, dar a insistat. Deja le simt dorul celor din ghilda, ma intreb ce au mai facut si in ce belele au intrat.
Dupa dus imi iau repede o tinuta cat mai confortabila si merg spre bucatarie, iar spre surprinderea mea, nu era nimic in flacari si il gasesc pe Natsu purtandu-mi sortul violet. Clatite cu sirop, chiar asta-mi doream in aceasta frumoasa dimineata de primavara. Aerul era putin rece, dar soarele se strecurase prin norii mari, era totusi ceva ciudat la mijloc. Natsu luase in serios foarte mult problema cu gatitul, nu l-am mai vazut asa, sigur este ceva ce nu-mi spune.
Stii nu trebuie sa te dai peste cap cu totul, imi era de ajuns un bol cu cereale cu miere. Este ceva ce nu-mi zici?
- Nu e nimic special, doar ca mi-as fi dorit sa merg si eu cu restul echipei in slujba de astazi, dar am preferat sa am grija de tine astazi si maine. Oh, ia te uita, masa este gata! Atunci bucatarul s-a intors spre mine cu zambetul larg si farfuria plina cu clatite. Nu stiam ce este mai atractiv, mancarea sau el, era mai aratos ca de obicei sau este de la gripa? Nu ezitam si ne punem pe infulecat, iar ca de obicei Natsu manaca mai multe decat mine. Il priveam dragastos si parca toate problemele mele dispareau, cu el prin preajma nu puteam fi deprimata. Nu pot sa cred ca de la strainii care eram am ajuns cred ca cei mai buni priteni, sigur Happy m-ar distruge daca ar auzi asta.
Micul dejun era gata, iar dupa cum este regula ultimul strange masa. Regula asta era oarecum nedreapta, eu sfarseam mereu sa spal vasele, doar pentru ca el infuleca precum un urs. Am adunat farfuriile de pe masa, le-am pus in chiuveta, iar pe Natsu l-am trimis sa-mi aduca cosul cu rufe murdare. Cum nu se putea evita un micut accident din partea neindemanaticului Salamander, aud o lovitura din dormitor si merg sa verific daca totul este in regula, dar nu era.
Toate hainele mele erau imprastiate pe podea, iat Natsu panicat incepe sa arunce cu ele in toate partile incercand sa ma convinga ca se poate descurca singur. Din greseala, sau mai bine zis ghinion, o parte din lenjeria mea ajunge pe geam chiar in strada. Super, acum toata lumea va sti ca am purtat boxeri albastrii aseara! Am alergat repede sa imi strang lucrurile, dar hainele mele erau deja in mainile unui trecator imbracat ciudat: "Frumoasa culoare! Banuiesc ca sunt ai tai, domnisoara?" Rosesc toata si imi iau lucrurile cerandu-mi scuze pentru incident insa, ca de obicei trebuia sa mai apara o problema in plus.
- Hei, tu ciudatule cu sombrero. Nu ai voie sa-i atingi lenjeria intima lui Lucy, nu stii ca astea sunt chestii personale? iar atunci Natsu sare la gatul trecatorului, ce-i drept, era un sombrero caraghios, dar nu asta conta, ci faptul ca cei doi au inceput sa se bata. Nereusind sa gasesc alta solutie, intru si eu in mica lor cearta si reusesc sa-l calmez pe stupidul meu prieten. Imi mai cer odata mii de scuze la bunul trecator ce mi-a inapoiat lenjeria, vai cat de stupid a sunat asta la care imi spune amuzandu-se foarte copios: "Ce iubit posesiv ai. Il inteleg si eu as fi facut la fel." In acel moment am rosit amandoi explicandu-i domnului ca suntem doar foarte buni prieteni, acesta inca amuzandu-se pe seama noastra. Isi ia sombreroul, foarte ciudat, si pleaca intr-o veselie si striga:
- Sa ai mare grija de ea baiete, este speciala!
- Hei netotule, ti-am spus deja ca e doar prietena mea! Doamne ce oameni ciudati trec pe strada ta Lucy, haide sa-ti strangem rufele si apropo chiar imi placeau.
Inca un moment ciudat din viata mea alaturi de Salamander, dar deja m-am obisnuit. Chiar ca m-am facut de prea multe de ori de ras incat sa-mi mai pese ce spun altii. Cred ca cel mai bun tratament pentru mine acum ar fi o plimbare linistita alaturi de prietenul meu, sunt sigura ca m-as simti mai bine. Sper sa nu avem probleme si acolo.
Sper sa nu avem probleme si acolo.
Ne-am luat jachetele si am plecat si poate o vizita doctor si ghilda nu ar strica. Abia astept sa-i revad pe toti, simt de parca a trecut o vesnicie, dar poate asa te simti cand iti este foarte dor de cineva. Hapciu, dar cred ca intai voi trece pe la doctor, sper doar sa scap cat mai repede. Vreau sa ma intorc din nou la ghilda si sa ma pun pe treaba, si asa am ramas fara bani, iar doamna de la chirie sigur imi va face scandal. Ce batranica irascibila!

Da stiuuuu ca v-ati fi dorit sa fie mai lung, dar nah cat poti sa scrii de la miezul noptii pana la ora doua. Nu stiu cand postez next-ul, dar va fi curand, promit. :)